Un subiect tabu, o meserie ce este asimilată „beneficiilor sexuale” sau a obținerii plăcerilor, cam asta este, dacă aș rezuma într-o singură frază,  părerea semenilor noștri despre omul, specialistul ce îmbracă haina de sexolog.

Științific vorbind, sexologia reprezintă știința care se ocupă cu studiul sexualității umane, adică al fenomenelor ce țin de sexualitatea corporală (organe genitale, caracteristici și funcția sexuală) și spirit (erotism, senzualitate, iubire etc.), al comportamenului erotico-sexual, al intereselor sexuale, educației și dinamicii sexuale.
Sexologia împletește segmente din câteva domenii academice precum medicina, psihologia, sociologia, fiziologia, antropologia, epidemiologia.

Considerată o disciplină nouă în România, sexologia a fost inițiată, dezvoltată și a supraviețuit în perioada postdecembristă grație unui om care a avut curajul să strecoare în lucrarea sa cu care mulți ne-am delectat adolescența, (acea carte cu coperți mov denumită “Adolescența”), pasaje ce țineau de munca de pionerat a sexologului român, acel om care, în  perioada controlului absolut, și-a riscat libertatea și a avut curajul să inițieze o adevarată campanie a sănătății reproducerii, profesorul Vasile Nițescu.

De la domnia sa am învățat că un sexolog (fie că este medic sau psiholog ca bază de formare inițială) nu va trece niciodată peste realizarea unor investigații medicale aprofundate, a unei examinări detaliate și a unei anamneze atent realizate, sau, așa cum sublinia la fiecare oră de curs, „fișa pacientului este cheia de acces la terapia ce urmează a fi abordată”.

Fie că tratează doar un blocaj afectiv ce vine dintr-un set de idei preconcepute despre ceea ce înseamnă plăcerea și sexul, fie tulburări de dinamică sexuală sau incompatibilități sexuale în cuplu, sexologul oferă soluții tuturor acestor probleme tranzitorii, aducând schimbări de mentalitate și dimensiuni de abordare corectă a plăcerilor și trebuințelor.

Sexologul este asimilat deseori cu ceea ce noi, din graba de a ne „dezvolta”, de a fi în trend, denumim  “Sex Coaching”, fără să ne întrebăm dacă această formulare face referire la  o persoană care deține sau nu calificarea necesară sau care are noțiuni de fiziologie, medicină, psihologie, etc.

Ejacularea precoce, incapacitatea de obținere a orgasmului, contactul sexual dureros, teama de intimitate, de atingere, lipsa apetitului sexual, anerecția, anejacularile, incapacitatea fizică și teama de contact sexual, bizareriile sau dorințele ascunse și frustrările generate de menținerea acestora în stare latentă, sunt doar câteva probleme pe care sexologul și nu Sex Coach- ul le poate rezolva.

Tot sexologul este cel care le arată acelor  bărbați care-și imaginează, de pildă, că penisul este singurul instrument pe care-l pot folosi pentru a provoca plăcere unei femei, că exista o hartă a zonelor erogene, sfătuindu-i în legătură cu modul în care se mângâie sexul unei femei, așa cum el, specialistul,  învață o femeie că un orgasm reclamă o poziție activă, în care ea își poate folosi bazinul și corpul în ansamblu, învătând să se miște într-o manieră sincronizată cu respirația.

În unele cazuri, oricât de amuzant ar părea, sexologul dă și teme pentru acasă: mici ședințe de contractare a vaginului, mângâieri și masaje pentru partener etc.
Cam acestea ar fi coordonatele între care se derulează o ședință normală, ce se împarte între examen clinic, dialog, psihoterapie, exerciții și educație sexuală.

Ovidiu Mircea Telegescu, psihoterapeut, sexolog